Kitsch-ul.

Un cuvânt rar folosit, de principiu din politețe. Sau poate din teama de a nu incomoda, de a nu părea prea elitist sau, pur și simplu, de a nu tulbura apa într-o conversație care oricum patinează pe gheața subțire a curtoaziei. Pe scurt, nu ne place acest cuvânt, așa că preferăm să-l evităm – măcar până când devine imposibil.

Imagine Pinterest

 

Totuși, kitsch-ul este omniprezent. Se insinuează în viața noastră de zi cu zi exact cum un păianjen cu picioare lungi se strecoară din colțul lui umbros: mai întâi discret, apoi în toată splendoarea lui sinistră. Și, exact ca paianjenii, kitsch-ul devine evident dacă te oprești să privești mai atent.

Imagini Pinterest

 

Dar kitsch-ul are două fețe. Două valențe, ca să fim pretențioși.

Prima este, surprinzător, pozitivă. Îi vom spune, fără ironie, kitsch-ul bun.

Este acea formă de design interior care îndrăznește să integreze elemente scandaloase, șocante, poate chiar ușor absurde, cu un scop bine definit: să provoace o reacție emoțională. Nu există cale de mijloc aici – oamenii fie îl iubesc, fie îl detestă. Dar oricare ar fi reacția, cel mai important este că ea există.

De ce am considera acest lucru un bine? 

Pentru că lipsa oricărei reacții echivalează cu invizibilitatea. Și ce poate fi mai trist decât un spațiu locuit, creat cu investiții reale, care rămâne invizibil, banal, PLICTISITOR. 

Imagini Pinterest

 

Într-un fel, kitsch-ul bun este antiteza monotoniei: provoacă, intrigă, dezbină. Și asta nu poate fi decât sănătos, nu-i așa?

Dar apoi vine cealaltă față. Kitsch-ul rău.

Acest articol NU se concentrează asupra kitsch-ului bun, ci ne dorim să arătăm cu degetul astfel încât kitsch-ul rău să fie mai ușor de reperat pentru toată lumea.

Acesta este insidios, ca o pată de ulei pe o haină bună. Nimeni nu-l dorește, nimeni nu și-l asumă, nimeni cu se vede responsabil de el, dar cumva reușește să își facă loc pretutindeni. De la pernuțele cu imprimeu de leopard „glamorous” până la candelabrele de cristal de deasupra blatului de bucătărie, kitsch-ul rău este pretutindeni.

Kitsch-ul rău este deghizat. Uneori e evident, alteori subtil, dar inevitabil, se infiltrează în viețile noastre. Dacă ar fi să căutăm vinovatul principal pentru proliferarea kitsch-ului rău, am ajunge inevitabil la lipsa de educație și cultură vizuală.

Actualmente, estetica este adesea redusă la tendințe virale și „inspo boards” de pe rețelele sociale. Majoritatea oamenilor nu au ocazia, rabdarea sau cheful necesar pentru a înțelege ce înseamnă, de fapt, un design authentic și coerent. 

Lipsa de educație este o sursă importantă de probleme în orice domeniu, iar în breasla noastră, ea creează un teren fertil pentru decizii impulsive, pentru amestecuri haotice de stiluri și pentru supraîncărcarea spațiului cu elemente care „arată scump”, dar sunt, în esență, lipsite de valoare estetică, monetară sau funcțională. 

Imagini Pinterest

 

Kitsch-ul rău rezultat dintr-o cultură slab dezvoltată nu este neapărat evident. Principalele sale trăsături, după care poate fi ușor reperat, sunt următoarele:

 

Materialele prefăcute

Conform zicalei „Pe afară vopsit gardul, înăuntru leopardul”, materialele neautentice sunt cele mai frecvente surse de kitsch din mediul nostru de viață. Această sursă furnizează nenumărate exemple, de la materiale de finisaje și până la accente decorative în piese de mic mobilier. 

Printre cele mai comune materiale neautentice se numără:

• „Piatra”
• „Lemnul”
• „Metalele prețioase”
• „Pielea”
• „Textilele”

Piatra impostoare– aici ne referim la alte materiale zugrăvite de așa natură încât să arate a piatră naturală, precum marmura falsă, travertin fals, onixuri false, etc. Majoritatea acestor falsuri încearcă să pozeze drept finisaje scumpe, cu o anumită prestanță, dar, în funcție de materialul impostor, rezultatul final este de cele mai multe ori evident, dezamăgitor și nu păcălește pe nimeni. 

Imagini Pinterest

 

Poate cele mai kitschoase materiale impostoare sunt foliile peel and stick. Acestea sunt soluții DIY ușor de implementat, care se pretează la un buget foarte redus și exclusiv dacă discutăm despre scenarii renter friendly, în care nu ai posibilitatea să intervi asupra unui mobilier pentru ca NU este al tău, și vrei totuși să-i faci un mic lifting facial. 

Imagini Pinterest

 

Următoarele pe lista impostorilor sunt PAL-urile cu aspect de piatră naturală. Deși înțelegem accesibilitatea acestora și uneori acceptăm chiar că au un aspect agreabil, o simplă atingere a falsei pietre este suficient cât să ne dezvăluie caracterul neautentic și să transpună imaginea in zona kitsch-ului. 

Totuși, datorită accesibilității acestor soluții, există variante frumoase și calitative, care pot intra în alcătuirea unui design de bun simț. 

Cum?

• Evitând modelele cu venaturi proeminente 
• Grosime cât mai mică a materialului – Ok chiar și pentru venaturi proeminente
• Muchie vie sau teșită – Ok chiar și pentru venaturi proeminente
• Fără canturi (muchii) rotunjite-  mai ales pentru venaturi proeminente.

Imagini arhiva MiSo

 

Sticla cu aspect de alte materiale este o găselniță nouă și costisitoare, care poate fi pe placul unora, deoarece este un material scump ce a fost cu pricepere plasat în zona high end. Cu toate astea, întrebarea nu poate să nu apară: Dacă bugetul îmi permite, de ce aș alege un fals când aș putea alege originalul?

Sticla este un material minunat, care merită explorată pentru propriile sale calități, pentru culoare, transparență, dematerializare, însă a o face să arate ca altceva  nu poate decât să ne întristeze, pentru ca acel altceva nu are nimic în comun cu proprietățile fizice ale acestui material.

Imagini Pinterest

 

Excepție 

Nu putem discuta despre piatra falsă fără să oferim o variantă valabilă, relativ accesibilă și de bun gust. Aceea este, fără dar și poate, ceramica. Motivele pentru care ceramica poate substitui cu succes piatra naturală sunt evidente, și au în primul rând de a face cu proprietățile fizice ale materialului. O expresie simplă ne justifică de ce: “If it grows together, it goes together”. Altfel spurs, materiale minerale pot substitui alte materiale minerale. 

Imagine Spice Townhouse proiect MiSo

 

Desigur că nu orice tip de ceramică face o treabă ireproșabilă, motiv pentru care calitatea printului și a materialului de bază sunt esențiale. De asemenea, formatul plăcilor este important și ar trebui să fie corelat cu modul uzual de debitare al materialului natural de exemplu: marmura se taie în lastre, în modul cel mai uzual. Din acest motiv, ceramica format 30×60 cm, nu poate fi o imitație prea bună.

Imagini Pinterest

 

Lemnul impostor – Aici lucrurile sunt mai nuanțate, în materie de amenajări interioare, însă rămân tranșante dacă discutăm despre finisaje de exterior. Lemnul este unul dintre cele mai imitate materiale. In interioare, PAL-urile sunt cele mai uzuale forme de imitație.

Mai mult decât oriunde însă, în amenajările interioare PAL-ul cu aspect de lemn este uzual și poate fi chiar frumos. Accesibilitatea și versatilitatea sa îl evidențiază între alte materiale, și doar un ochi prost format îl poate împinge în zona Kitsch.

Cum putem distinge ce e kitsch si ce nu:

• Flader potolit- fără noduri proeminente; nodurile transpun instant orice material în zona rustică; rusticul se simte la atingere; oricât de tare s-ar strădui, o melamină nu se va simți niciodată ca un lemn masiv.
• Textura tactilă-merge de minune cu un flader potolit, adăugând un relief ușor care păcălește degetele în direcția potrivită
• Culori naturale- alege lemnul într-o culoare cât mai apropiată cu cea naturală, a unei esențe lemnoase reale. 
• Dimensiunile- credem că merită să ne gândim puțin și la gabaritele în care se poate debita lemnul, în mod uzual. Dacă o ușă de dulap cu o lățime de 60 de cm este plauzibilă a fi debitată dintr-un singur trunchi de copac, este mult mai putin probabil ca o placare de lemn de 2x2m sa nu aibă niciun rost pe nicăieri, motiv pentru care putem propune compoziții din mai multe panouri, pentru a ne bucura de aspectul lemnului, menținând compoziția în niște cote naturale. 

Imagine Aura Apartment 

 

Pro tip: Griul și albul sunt culori de evitat atunci când alegem materiale cu aspect de lemn.

Chiar dacă pot fi materiale de calitate, aspectul general rămâne rece și mort, ceea ce e fix opusul motivului pentru care de regulă ne punem lemn în casă, anume pentru că este cald, natural și viu (lemnul lucrează la variații de temperatură).

Imagini Pinterest

 

Lemnul devine gri în mod natural dacă este îmbătrânit sau expus intemperiilor, însă recrearea acestui proces cu melamina este artificială și poate strica ambientul. 

Niciun lemn nu este alb pur, ci nuanțe natur foarte deschise, care sunt cu totul altceva și o variantă net superioară pe care merită să o implementăm. 

 

Metalele „prețioase”

Accentele metalice fake sunt poate cea mai zgomotoasă încercare de a părea sofisticat fără să fii. Auriul ieftin sau orice alt metal „strălucitor” aplicat peste plastic sau chiar peste metal strigă din toți porii „Uită-te la mine! Sunt scump!”

Imagini Pinterest

 

Paradoxal, tocmai acest strigăt trădează falsitatea. Luciul exagerat, textura uniformă și culoarea artificială nu păcălesc pe nimeni, sau în orice caz, nu un ochi profesionist. Dacă păcălesc totuși pe vreunul dintre noi, este cazul să ne punem niște întrebări. 

În loc să emane eleganță, sfârșesc prin a transforma un spațiu într-o parodie a luxului. Pe scurt, accentele metalice false încearcă prea mult și obțin exact opusul: o estetică ieftină, lipsită de autenticitate.

Alternativa? 

Go for the real thing. Alege accente metalice din materiale autentice, alama, bronz, cupru. Aceste materiale sunt indubitabil mai scumpe, așa că merită introduse ca accent, iar dacă bugetul nu permite, atunci simplitatea altor metalele autentice este soluția. 

Metalele negre sau vopsite in negru, cu un finisaj mat sau ușor texturat, emană o eleganță subtilă, iar cromul sau aluminiul– clasic și discret – oferă un aer modern și rafinat. 

Aceste materiale nu încearcă să fie altceva decât sunt și, tocmai de aceea, reușesc să pună în valoare orice spațiu fără efort inutil.

Imagini Pinterest

 

Pielea

În critica acestui tip de imitație nu vom urmări demonizarea alternativelor vegane. Acestea sunt opțiuni cât se poate de valabile, care exclud din ecuație cruzimea față de animale și merită evidențiate pentru ceea ce sunt, și anume alternative superioare. 

Totuși, aici ne referim la aspectul de piele, redat printr-un imprimeu pe diverse materiale, precum PAL, sticlă, ceramică sau metal. Oricare ar fi materialul suport, simpla diferență de textură este suficient cât să trădeze inautenticitatea și să împingă obiectul în Kitsch.

Imagini Pinterest

 

Soluția:

Evita materialele imprimate; dacă-ți dorești un interior de dulap care să arate a piele, alege îmbrăcarea materialelor componente cu piele vegană, iar dacă bugetul impune restricții, optează pentru PAL-uri cu aspect de lemn, care păstrează parte din autenticitatea materialului de bază.

Imagini Pinterest

 

Incoerență stilistică

Acest viciu se observă când lipsește o poveste coerentă într-o amenajare. Atunci, spațiul devine un amalgam de stiluri, culori și obiecte fără legătură între ele.

Imaginează-ți, o lampă industrială lângă o masă barocă, completate cu un covor persan colorat. Fiecare piesă poate fi frumoasă separat, dar împreună creează haos, nu design. Un spațiu bine gândit spune o poveste despre personalitate și atmosferă, însă lipsa unui fir narativ face ca totul să pară improvizat sau copiat.

 

Cum putem evita acest kitsch?

• Începe cu o idee centrală. Ce vrei să simți în acel spațiu? Calm, energie, intimitate?
• Fii selectiv. Obiectele trebuie să se susțină unele pe altele și să aibă un fir narativ comun.

Gândește în ansamblu. Orice spațiu bine conceput ar trebui să fie mai mult decât suma părților sale.

Imagine Emerald Elegance Project

 

Iluminatul dramatic este exemplul perfect  de ignorare a zicalei „less is more” . Este ceea ce se întâmplă când luminile deturnează spațiul, în mod negativ. Gândește-te la LED-uri multicolore instalate sub dulapuri sau în jurul ferestrelor, spoturi neon care inundă camera într-un albastru rece sau lămpi exagerat de strălucitoare plasate în colțuri fără logică. 

Imagini Pinterest

 

În loc să pună în valoare designul, aceste alegeri transformă spațiul într-un spectacol de circ.

Cum evităm acest kitsch?

• Prioritizează funcționalitatea. Luminile trebuie să fie discrete și să servească scopurilor practice.
• Alege culori neutre sau tonuri calde, care complimentează decorul în loc să îl eclipseze.
• Evidențiază doar elementele importante – un tablou, o bibliotecă sau o zonă de relaxare – fără a crea un efect de discotecă.

Imagine din arhiva MiSo 

 

Construcții dubioase de gips carton

Fie că discutăm despre tavane vălurite, unduite, învârtite, construcții cu rafturi deschise, chipurile cu scop de depozitare, arcade mari care separa holul de bucătărie sau pereți de accent cu forme geometrice, toate aceste prilejuri de etalare a competențelor meșterilor ne lasă un gust amar. Combină-le cu o serie de leduri multicolore, un placaj tip marmură și o serie de lucrușoare expuse la întâmplare și ai rețeta perfectă pentru o conjunctivită estetică. 

Imagini Pinterest

 

Desigur ca fiecare element în parte poate fi și bine gândit, aducând un plus de valoare spațiului tău, de exemplu:

• Tavane cu perimetrul curbat – implementat corect, acestea îndulcesc conturul unei încăperi și adaugă un plus de rafinament. 
• Pereți rotunjiți – creează o imagine primitoare, te duc cu gândul la o îmbrățișare ce subliniază funcționalitatea unui spațiu.
• Placări curbe decorative – în spatele unui televizor poate crea un background interesant, în ideea unei cortine grele care cade organic.
• Arcadele- întotdeauna corelate cu dimensiunile unui spațiu. Încăpere mică – arcadă mică; încăpere mare, arcadă mare. 

Imagini Pinterest

 

Acești primi patru sabotori sunt elemente mai insidioase și mai ascunse, nu chiar ușor de detectat, care permit kitsch-ului să intre în casa ta. 

în continuare, vom arăta cu degetul spre elemente mai mărunte, dar mai evidente, cu scopul de a sparge bula de săpun în care se ascunde kitsch-ul cotidian. 

“Arta” de serie

Arta de serie este un exemplu clasic de kitsch accesibil. Ea se strecoară în locuințe prin reproduceri generice – Turnul Eiffel, Marilyn Monroe sau peisaje fără suflet. Aceste piese produse în masă nu au nicio legătură cu locatarul, fiind lipsite de poveste sau conexiune personală.

În loc să aducă valoare, ele șterg autenticitatea unui spațiu, transformându-l într-un decor impersonal. În loc să spună ceva despre tine, ele îți șterg din identitate și te prezintă într-o lumină superficială.

Alternativa?

Alege artă locală, fotografii personale sau piese care spun o poveste despre tine. De asemena, un art print de calitate, ales pentru că îți place, rezonează cu spațiul tău, spune ceva despre propria ta cultură vizuală și sunt înrămate cu măiestrie în piese de calitate, reprezintă opțiuni valabile. Acestea oferă unicitate și adaugă profunzime, evitând banalitatea reproducerilor fără sens.

Imagine Spice Townhouse 

 

Textul decorativ

Aici ne referim la clișee de genul: “Live, Laugh, Love”- de regulă ocupând spațiu în living, “Home sweet home” pus în hol, ca să nu uiți că ai ajuns acasă, sau “Let’s Stay in bed”, așezat evident, deasupra patului. 

Problema lor nu este doar banalitatea, ci și lipsa unei legături autentice cu locuința sau locatarul. Ele promit să creeze o atmosferă primitoare, dar, de fapt, sunt soluții generice, lipsite de personalitate, care uniformizează spațiul în loc să-l individualizeze.

Alternativa? 

Cuvinte sau mesaje personalizate, poate chiar scrise de tine, sau, și mai bine, eliminarea completă a textului decorativ, lăsând designul să vorbească de la sine.

În general, merită reținut că aceste tipuri de text nu aduc niciun plus valoare unui spațiu, nu spune despre tine că ești o persoană pozitivă, distractivă sau distinsă, ci spune doar că ești lipsit de creativitate. 

 

Fleacurile decorative

Obiectele decorative fără funcționalitate sau legătură cu spațiul sunt un alt exemplu subtil de kitsch care se infiltrează în locuințe. Acestea includ globuri pământești vintage într-un apartament ultra-modern, sticle decorative de vin într-o bucătărie minimalistă sau figurine exotice fără vreo conexiune culturală sau emoțională cu locatarii. 

Ele sunt adesea achiziționate pentru că „arată bine” sau „umplu un gol”, dar, în lipsa unui context sau a unei funcții clare, devin doar obiecte stridente, lipsite de sens.

Problema nu este existența acestor piese, ci faptul că sunt plasate fără a ține cont de povestea spațiului. În loc să îmbogățească designul, ele distrag atenția, transformând camera într-o colecție haotică de elemente care nu comunică între ele.

Alternativa? 

Investește în obiecte care au o semnificație pentru tine – suveniruri din călătorii, piese cu valoare sentimentală sau funcțională – și asigură-te că fiecare element contribuie la atmosfera generală a spațiului.

Kitsch-ul rău nu este doar o greșeală de design. El un simptom al lipsei de educație vizuală și culturală, al alegerilor impulsive și al dorinței de a impresiona fără a înțelege cu adevărat ce și de ce.

De la materiale impostoare, la accentele metalice false la textul decorativ lipsit de personalitate și obiectele fără funcționalitate, kitsch-ul transformă spațiile într-un amestec incoerent de elemente care, în loc să îmbogățească, le golesc de sens și transformă spațiul într-o formă fără fond.

Soluția este la îndemână. Simplitatea, funcționalitatea și coerența sunt antidoturile unui design încărcat de artificii. Educația în domeniu și investiția în piese autentice, care reflectă personalitatea celor ce locuiesc în spațiu, pot transforma o locuință dintr-un decor haotic într-un loc care spune o poveste unică. 

În final, designul bun nu țipă, ci șoptește discret, lăsând esențialul să vorbească.

 

Articol: Ella Solon